Istoric

PIAŢA VECHE (sau Târgul Vechi, sau Elca, sau Krasnoff) s-a stabilit în acest perimetru la mijlocul secolului al XVI-lea, când devenise locul bazarului, al pieţei permanente şi al Nedeiei (târg anual ce începea în ziua Adormirii Maicii Domnului şi ţinea până la Sfânta Maria Mică – 15 august – 8 septembrie). Era aşezată la răspântia celor patru drumuri principale, şi anume: din est Drumul Caracalului, care intra prin actualele străzi Calea Bucureşti – A.I. Cuza – România Muncitoare – Lipscani – Madona – oborul Elca; din vest Drumul Cerneţului, care intra prin actuala stradă Bucovăţ; din nord Drumul Ocnei sau al Vâlcii, care intra prin actualele Bariera Vâlcii – Fraţii Goleşti – Ştefan cel Mare – Valea Vlăicii (unde se intersecta cu Drumul Amarazii, ce avea acelaşi traseu ca şi cel de astăzi) – Unirii – Ioan Maiorescu – oborul Elca; din sud Drumul Diiului (Vidinului) – Calea Dunării – Unirii – Sf. Dumitru – oborul Elca. La sfârşitul secolului al XVII-lea, odată ce se conturează străzile, şi Piaţa Veche va cunoaşte oarecari transformări: tarabele iniţiale vor deveni prăvălii („bolţi”), ce vor fi aşezate „pe linii”, în funcţie de categoria de negoţ.

La sfârşitul secolului al XVI-lea, în jurul Pieţei Vechi se construiseră deja întinse curţi boiereşti şi negustoreşti. Spaţiul devenind mult prea aglomerat, a apărut necesitatea extinderii vechiului târg. Prin urmare, au rămas în Piaţa Veche târgul permanent cu bolţile precum şi Nedeia anuală, în timp ce târgul săptămânal („Târgul de vineri”), oborul de vite, vadul de mori şi târgul de cereale au fost scoase în afara acestui perimetru, spre est. S-a format aici, aşadar, Târgul de Afară, care a ocupat o parte din Drumul Bucureştilor, devenit de-acum o prelungire spre răsărit a Uliţei Precestei (actuala Madona) – adică, actualele străzi Lipscani şi România Muncitoare. Această prelungire a fost podită cu lemn şi înglobată în raza oraşului, care astfel s-a mărit.

La sfârşitul secolului al XVI-lea aşadar, Craiova deţinea două târguri: Târgul Vechi (sau Piaţa Veche, sau Elca) şi Târgul de Afară (sau Târgul de Vale, sau Răscruciul Mic, sau Piaţa Buzeşti). În timp, în Târgul de Afară se va muta şi bâlciul anual, astfel că Piaţa Veche va rămâne doar piaţă zilnică. Pe traseul acestui Târg de Afară negustorii şi-au construit casele şi prăvăliile, şi astfel s-au format străzile Lipscani şi România Muncitoare. Cu timpul, pe lângă acestă arteră s-au creat noi străzi, numite iniţial „străzi de dos” şi care erau paralele cu Uliţa Precestei: Dosul Lipscanilor, Dosul Braşovenilor, Dosul Cojocarilor, Uliţa din Dos. Punctul terminus al Târgului de Afară era numit Capul Podului şi îl constituia biserica Târgului de Afară sau Hagi Enuşi (construită în 1792 pe locul fostei Mânăstiri Toţi Sfinţii). Odată târgul stabilit aici, mahalaua s-a numit în 1835 Târgul de Afară, cuprinzând perimetrul actualelor străzi Cuza, Împăratul Traian (numită pe atunci chiar Târgul de Afară, mai târziu Stalingrad, iar şi mai târziu Siloz). Târgul era delimitat de străzile Oborului (acum Spania) – Horia – Mărăşeşti – Nanterre (fostă Leonte Filipescu).

Târgul de Afară a dăinuit în acest spaţiu timp de mai bine de două veacuri. După 1850, pentru că şi aici zona devenise foarte aglomerată, locul târgului s-a deplasat în perimetrul mânăstirii Gănescu (aflată pe locul actualei Universităţi). Dealtfel, timp de 60 de ani nu i s-a stabilit un loc definitiv, astfel că în jurul anului 1860 se afla în mahalaua Postelnicul Fir – aceasta aflându-se în afara oraşului, pe lângă actuala biserică Postelnicul Fir şi strada Înfrăţirii, în prelungirea drumurilor Severinului, Amaradiei şi Vâlcii. Pe la 1925 târgul s-a stabilit în mahalaua Crucea de Piatră, adică în perimetrul actualelor străzi Valea Roşie – Tudor Vladimirescu – Anul 1848.

PIAŢA NOUĂ (MARŞEU) a început să fie construită în 1890, odată cu demolarea Mânăstirii Gănescu pe locul căreia urma să se ridice Palatul Justiţiei. Mai întâi a fost construită esplanada, hala fiind ridicată, după modelul celor pariziene, în 1903 sau în 1914 (altă sursă indică anii de construire a pieţii ca fiind 1871-1874). Piaţa Marşeu a fost desfiinţată în 1966 şi demolată în 1969, pe locul ei ridicându-se Teatrul Naţional „Marin Sorescu”. În spatele ei, pe Calea Bucureşti, se afla autogara – amenajată aici în anii `60 şi dispărută şi ea, odată cu piaţa, în 1969.

PIAŢA CHIRIAC a fost a treia piaţă a Craiovei, după pieţele Elca şi Marşeu. A fost deschisă în 1890 (sau în 1915, după alte surse).

PIAŢA CENTRALĂ actuală a fost amenajată începând cu anul 1966, când a fost mutată aici hala alimentară din Piaţa Marşeu. A fost deschisă în 1967.